Dom' Profesor

de Sorin Macău

Mă numesc Sorin Macău, am 32 de ani, și aș dori să vă spun câteva cuvinte în legătură cu activitatea desfășurată la Clubul Copiilor Orșova, în cadrul cercului de electronică.

Pe când eram în clasa a V-a, în anul 1996, umbla vorba prin Orșova, că a venit „unu’ bun”, de la Severin, la cercul de electronică. Se zvonea că știa să repare boxe, transformatoare și stații. Acestea erau lucruri extraordinare pentru că cine avea stație de amplificare pe vremea aia era un tip „cool” și „mi s-au ars finalii” era cea mai la modă expresie.

Eram curios, dar eram copil și credeam că trebuie să știi ceva ca să mergi la clubul de electronică, nu poți să te duci așa, fără să știi nimic.

Apoi, în clasa a VI-a, pentru că atunci era introdusă fizica în programa școlara, la sfârșitul orei de fizică d-nul profesor Cornel Fuicu l-a introdus pe d-nul Mihai Agape. Dânsul a invitat pe oricine vrea sa vină, la clubul de electronică. A scris pe tablă ziua și ora la care să venim să ne înscriem si așa l-am cunoscut pe Dom’ Profesor.

De atunci am început să merg la clubul de electronică. Era foarte interesant pentru că la început am făcut puțină teorie, apoi am realizat practic cablaje, montaje și făceam și depanări. Dom’ Profesor se purta foarte frumos cu copiii, lucru remarcat si de alți colegi.

În 1997 am participat la faza naționala a concurs național de electronică, care s-a ținut la Peștișani. Despre concurs nu mai țin minte prea multe. Au fost 4 probe parcă, și am ieșit pe locul 7 la cablaj. A fost proba la care am luat cel mai bun punctaj. În schimb, experiența a fost de neuitat. Am stat în camera de internat cu niște băieți de gașcă din Oradea, se organiza discotecă în aer liber seara, dansau și fetele și băieții.

În rest, pe unde am fost, Dom’ Profesor avea mereu chitara la îndemână, ne cânta și țin minte că într-o noapte am mers pe câmpul din apropiere, eu, Costi și Ionuț și nu mai știu cine, pentru că eram mai mulți și era cerul senin, plin de stele și cald afară și am adormit pe o pătură, sub cerul liber, în timp ce Dom’ Profesor cânta la chitară.

Revenind la club, anii au trecut, iar despre finanțare pentru alte concursuri, mai bine nu mai aduc vorba. Pe lângă ce făceam în timpul școlii, mai mergeam la club și vara. Jucam tenis de masă mult.
Am urmat cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare, din cadrul Universității Politehnica Timișoara. Am păstrat legătura cu Dom’ Profesor și chiar eram bucuros pentru că în laboratoarele de circuite integrate sau de electrotehnică se foloseau, în mare, aceleași instrumente ca și la club.

Țin minte că la primul laborator de circuite integrate, trebuia fiecare să lipim niște piese pe o placă și o colegă a întrebat în gura mare „Auu, astăzi ținem pistolul în mână?” Era vorba despre pistolul de lipit, desigur. În gândul meu, am zis, fată, eu umblu cu pistolul dintr-a șasea! Nota 10, CCO (i.e. Clubul Copiilor Orșova)!
A trecut și facultatea, între timp Dom’ Profesor a început să lucreze la tot felul de roboței, cu roți, cu senzori, iar proiectul meu de licență s-a intitulat „Minirobot Autonom, Navigator de Labirint”.

Dom’ Profesor m-a ajutat și de această dată. Am avut la dispoziție atelierul, uneltele, documentația și toate cunoștințele și experiența, de până atunci a Domnului Profesor.
Unele din piesele pentru robot, le-am comandat din Statele Unite; știa Dom’ Profesor site-uri, pentru că și dânsul comanda de acolo. Problema a fost că exact în acea perioadă a erupt vulcanul Eyjafjallajökull, din Islanda și zborurile din State au fost anulate o vreme, până când s-a liniștit vulcanul. Norocul meu că s-a liniștit, înainte de licență. Nota la licență a fost aproape de 10, lucru neobișnuit, dacă ținem cont de faptul că media generală era cu 3 puncte mai mică și nu se prea dau notele așa, pe ochi frumoși.

În anul 2010 m-am angajat la compania Continental Automotive Romania ca Software Developer pe sisteme embedded în domeniul Automotive.

Din anul 2016 lucrez ca inginer la compania Yazaki, pe postul de Embedded Software Developer (01.09.2017).

Română