O experiență de neuitat

de Giulia Pescaru
Și acum îmi aduc aminte ziua în care am pășit pentru prima dată în sala de electronică... nu aveam mai mult de 8 ani, vârstă la care nu prea înțelegeam mare lucru legat de ce se întâmplă acolo. Am rămas însă foarte impresionată de pasiunea cu care domn` profesor introducea copiii în tainele electronicii, dar și de proiectele cu led-uri realizate de elevii mai mari.

După nici 2 ani m-am înscris la acest cerc, dornică de a învăța și de a descoperi cât mai multe lucruri noi. Am învățat astfel despre componentele electronice și proprietățile lor (memorarea codului culorilor la rezistoare a fost o provocare frumoasă). Am realizat fel de fel de proiecte, primul proiect fiind un brăduț de Crăciun din led-uri. Am participat la o mulțime de concursuri naționale în care trebuia să proiectez o schemă electronică, dar să o și realizez practic. Am creat roboței (urmăritori de linie, dragstere) cu care concuram la concursuri. Am fost implicată într-un proiect european, Leonardo da Vinci, cu scopul de a realiza un braț robotic… și multe altele.
Pregătirea înainte de concursuri era intensă. Pe lângă zilele din săptămână în care mergeam la club, aproape sâmbătă de sâmbătă ne întâlneam cu toții și învățam împreună, lucram la proiectele noastre, realizam fel de fel de cablaje și bineînțeles mâncam împreună.
A fost o perioadă frumoasă din viața mea, în care, pe lângă munca și timpul investit, am legat prietenii de o viața și am vizitat orașele din România și nu numai, împreună cu aceștia. Bineînțeles că toate aceste lucruri s-au întâmplat cu ajutorul aceluiași domn` profesor Mihai Agape, cel pe care îl întâlnisem la vârsta de 8 anișori, profesor care a investit timpul și pasiunea lui pentru a ne inspira, a ne învăța și a ne ghida în viață.
După aproape un deceniu în care am profitat de tot ce mi s-a oferit, dezvoltându-mă din toate punctele de vedere, am urmat tot drumul electronicii și am aplicat la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, facultate pe care am și absolvit-o.

Română